Cursurile de limbă română în şcolile din Torino - starea actuală

Doamnă Mariana Paveliu, sunteţi la Torino pentru a preda cursuri de limbă, cultură şi civilizaţie românească în şcolile din Spania şi Italia începând cu anul şcolar 2007/2008 în cadrul Proiectului Pilot. Când aţi ajuns la Torino?

Cred că lucrul este deja cunoscut. Sunt la Torino din data de 11 septembrie, în ideea că în luna septembrie ar trebui să se facă organizarea grupelor de elevi. Din păcate organizarea s-a făcut cu mult mai târziu, a mai trecut şi luna octombrie şi eu deocamdată am început activitatea efectivă doar la o singură şcoală, cu trei grupe de elevi, la Istituto Boselli. În concluzie este vorba de 6 ore din cele 14 prognozate.

Care erau şcolile prevăzute să găzduiască aceste cursuri?

Circolo didattico Lessona, Scuola Media Alberti şi Instituto P. Boselli. Între timp, din câte am aflat, Scuola Media Alberti a renunţat la proiect, iar Scuola Lessona nu e pregătită. La sugestia doamnei inspector regional Mosca, am luat legătura şi ulterior am fost contactată de alte două şcoli: Şcoala Gabelli şi Şcoala din Via Santhià. Cu Şcoala Gabelli am concluzionat deja, pe 28 noiembrie încep activitatea cu o singură grupă în sediul din Şcoala elementară Pestalozzi, iar astăzi (n.r. 20 noiembrie) m-a contactat o persoană de la Şcoala Santhià, cu promisiunea organizării a încă 2 grupe. Nu sunt în măsură să spun când va începe activitatea la această şcoală, va trebui să-l precizeze dumnealor. În ciuda faptului că eu ar fi trebuit să intru în şcoli, să iau legătura cu părinţii şi cu elevii, lucrurile merg cu totul altfel, fiecare îşi face organizarea cum crede de cuviinţă.

La Istituto Boselli, unde au început deja cursurile, cum aţi procedat, cum le-aţi vorbit copiilor, cum aţi început să intraţi în clasă?

Imediat ce am venit, în data de 12-13 septembrie, primul lucru a fost să iau cunoştinţă cu Institutul, cu poziţionarea lui, am găsit persoana potrivită, respectiv doamna Morandi care se ocupă de programele europene. Toată lumea ştia că la acel moment eu eram turist la Torino, nu profesor. Odată găsită şcoala, am prezentat paşaportul, am spus cine sunt. La acel moment, nimeni nu ştia nimic. Bănuiesc că doamna Morandi a luat legătura cu doamna inspector Mosca, pentru că în data de 12 septembrie am fost chemată de către doamna inspector la inspectorat. Întâlnirea a durat 2 ore şi am avut ocazia de a prezenta cursul şi intenţiile în acest sens. În principiu, doamna inspector era la curent cu organizarea acestui curs, deci bănuiesc că iniţial au fost consultate şcolile. După circa o lună şi jumătate, către sfârşitul lui octombrie, am fost recontactată de către doamna inspector. Mi s-a spus să mă prezint din nou la Boselli, unde se va organiza întâlnirea cu elevii. Aşa a fost. Conducerea şcolii, domna Morandi şi încă câţiva profesori mi-au înlesnit întâlnirea cu elevii în toate cele trei sedii ale şcolii. Am expus elevilor ce îşi propunea cursul: să facă astfel încât ei să nu piardă legătura cu limba şi cu valorile româneşti. Elevii au spus zilele şi orele în care sunt disponibili pentru acest curs, iar în data de 6 noiembrie am început prima oră.

Ţin o evidenţă strictă a prezenţei elevilor, care este destul de fluctuantă şi acest lucru mi-l explic prin faptul că activitatea a început târziu, elevii sunt implicaţi şi în alte activităţi. Se ştie că această activitate este opţională, este un 'dopo scuola'. În unele sedii li s-a spus copiilor că dacă participă la acest curs opţional, vor fi scutiţi de alte activităţi 'de approfondimento', vor primi nişte credite. Cred că aceasta, sau oricum, o decizie comună, ar trebui să fie luată în toate cele trei sedii.

Cam aceasta este situaţia în prezent. Săptămâna aceasta sunt la a treia oră.

Am dat copiilor un test iniţial, destul de uşor, căci voiam să văd cam ce mai ştiu ei despre România. Multe lucruri ei nu prea mai ştiu, mai ales că unii dintre ei n-au făcut şcoală românească. Urmează să discutăm pe acele teste, o să încercăm să corectăm ce nu era în ordine, să adăugăm ce trebuia ştiut deja şi încetul cu încetul să afle şi ei câte ceva despre cultura românească. Ei se descurcă bine la exprimarea orală, la scris merge mai greu.

Recapitulând: cursul trebuia să înceapă, conform contractului, la 1 octombrie 2007. Astăzi suntem în 20 noiembrie şi aţi reuşit să faceţi..........

6 ore, adică trei grupe, cu promisiunea că de săptămâna viitoare mai primesc o grupă la Şcoala Pestalozzi. Asta înseamnă 8 ore din 14. Probabil că o să mai apară încă 4 ore, dar nu se ştie când, aşadar poate că vor fi 12 ore din 14. Sincer, sunt puţin dezamăgită de modul în care s-a făcut organizarea şi demararea acestui proiect care este interesant şi ar fi meritat o altă soartă. Aştept, căci m-am convins că în Italia cuvântul de ordine este 'Pazienza'. Rămâne de văzut cât de multă pot avea eu.

Ce părere au copii? Sunt mulţumiţi, bucuroşi, plictisiţi, supăraţi că s-a ami adăugat ceva care să le încarce programul?

Chiar dacă au venit în număr ceva mai mic în ultimul timp, 8 copii de la Boselli au participat inclusiv în ziua de vineri, când a fost grevă. Pot să spun că toţi cei care vin, sunt entuziaşti şi entuziasmaţi, căci în acele două ore se pot manifesta mai liber, vorbesc româneşte, vorbim despre tot ceea ce doresc ei. Sigur că încerc să dau o anumită rigoare discuţiilor. Nu se poate face o planificare adevărată, trebuie să merg de la oră la oră, să conduc discuţia acolo unde trebuie, pentru a sistematiza puţin informaţiile. E absurd să faci o planificare, căci din câte am putut să-mi dau seama, copiii sunt interesaţi mai ales de aspectele României de astăzi şi mai puţin de istoria 'tradiţională'. Sigur că am să fac o incursiune ca să vedem de unde am plecat şi unde am ajuns. Nu cred că elevii sunt plictisiţi, i-am observat şi cred că sunt bucuroşi.

Există un aspect care m-a surprins, o să-l discut cu ei: la întâlnire şi la plecare au spus 'Sărut-mâna', atât fetele, cât şi băieţii. M-a surprins mult şi interpretatrea pe care eu am dat-o este aceea că le era dor să se exprime în limba română.

A demarat cu dificultate acest proiect. Cât este vina celor care l-au conceput şi au încercat să îl organizeze şi cât este vina şcolilor italiene?

Iniţial spuneam că vina este a părţii române. Pe de altă parte când au început să apară documentele privind nominalizarea noastră în şcoli, datele pe care acestea le poartă sunt din luna septembrie-octombrie. Poate că altfel trebuia să fie concepută implementarea, însă astăzi în ceea ce mă priveşte, vina părţii române a început să scadă. Aş pune 50-50%.

Ce sentimente aveţi astăzi,.la trei luni după sosirea dumneavoastră la Torino?Regretaţi că aţi făcut acest pas şi că aţi venit să luptaţi cu morile de vânt?

Nici nu ştiu ce să spun. Faptul că la vârsta mea am avut curajul să mă înscriu într-un proiect pe care l-am considerat şi contiuni să-l consider interesant, nu-mi permite să fiu dezamăgită din acest punct de vedere. Dezamăgirea mea vine dintr-un alt motiv: nu ştiu când vom învăţa să punem problemele în manieră europeană, când vom învăţa să lucrăm în mod profesionist. Evident că există, în plus, şi o dezamăgire de ordin economic, căci e foarte greu să stai fără lucru într-o ţară străină. Acest detaliu, însă, l-aş lăsa pe planul al doilea. Îmi pare rău că nu s-a făcut o consultare prealabilă mai insistentă a realităţii din Italia. De la Bucureşti lucrurile se văd altfel, aici, pe concret, e cu totul altceva.

Ce se vedea de la Bucureşti, sau din şcoala dumneavoastră, atunci când aţi primit vesetea că există această posibilitate?

Mă gândeam că românii care trăiesc în cele trei oraşe ale proiectului au fost în prealabil consultate, că toată lumea e în cunoştinţă de cauză, că partea italiană e de acord şi deci, 'uniţi în cuget şi simţire' ne apucăm de treabă. Probabil că aveam o viziune cam idealistă. Mă gândeam că cei care s-au încumemtat să facă acest proiect, generos cel puţin în aparenţă, ştiau mai multe. Se pare că n-a fost aşa.

Ce speranţe aveţi în contiunare, pe termen scurt? Peste puţin timp încep vacanţele, se pleacă în România, ce speraţi pentru anul nou?

Păi ştiţi cum e, cu vârsta te obişnuieşti să nu mai vezi aşa de mult în prespectivă. Aştept cu nerăbdare să mă duc acasă în vacanţă şi probabil că această perioadă de respiro îmi va permite să am o altă abordare, poate mai optimistă. Să sperăm că lucrurile vor merge mai bine.

Punem la dispoziţie, în format mp3 (13,9 MB) interviul pe care doamna Mariana Paveliu l-a acordat redacţiei noatre.

sursa: Primaria din Torino

Trimite o stire, un articol, un eseu...
Scrie un eveniment in calendar.
Inscrieti firma, asociatia, agentia.....gratuit.
Scrieti opinia in forum.
Recomanda-ne.
Cotacta-ne pe adresa:
webmaster.itsiro@yahoo.it
sau la nr. de telefon: 0039 329 95 84 324

Asociatiile romanesti din Italia
Evenimente
Album foto
Opinii
Spiritualitate
Opinii
Mica publicitate
Munca
Pareri, idei, propuneri
Articoli, eseuri