Brâncusi în constiinta româneasca

Despre genialul sculptor doar un singur lucru vreau sa va spun înca de la început ca, prin opera lui, începând cu Sarutul din 1907 si
cu prima Coloana nesfârsita din 1918 din lemn de stejar, Brâncusi a fost primul semiotician al iubirii din arta moderna care a
stiut cum sa transforme semnele arbitrare în simboluri consacrate. Dupa Brâncusi toata arta moderna a sarit în aer sau a intrat în pamânt. Coloana infinita, Poarta Sarutului, Masa Tacerii, Domnisoara Pogany si cele 49 de Pasari Maiastre – aceste simboluri deja consacrate – au spulberat întraga arta moderna într-un ocean de eteraerfocapa (elemente primordiale ale pamântului). Un ocean al postmodernitatii care înconjoara acum lumea aceasta ce se arata înca, din pacate, pe pamânt fara centru iar în cer într-un razboi al focului stelar. Este vorba de un ocean de eteraerfocapa din care pulseaza de peste 70 de ani Coloana infinita de la Târgul Jiu, din care pulseaza forma de foc a adevaratei ape, dar din care, atentie ! lipseste tocmai elementul pamânt. “Pamântul ? Care pamânt ? Pamântul sunt chiar eu, unealta !” parca ar spune înteleptul Brâncusi “teleportat” prin Coloana infinita în memoria pulberei stelare pentru as regasi acolo Inceputul lumii . (fotografie cu Începutul lumii, bronz 1924, si Coloana infinita de la Târgul Jiu )

Si a fost seara – mai precis Occident,adica tarâmul unde se împlineste uciderea soarelui prin moarte integrala -
si a fost dimineata , adica Orient – zi întâi – primind setea duhului fara spatiu si timp si intrarea în neantul
divin prin Coloanele infinite, devenind calator neânfricat prin “Coloana Soarelui de Vis” spre împaratia sufletelor de
lumina fara de sfârsit. Dar aceasta Împaratie –Înaltare – Împlinire nu vine atunci când o cauti, ci numai atunci când esti
pregatit sa-ti primesti moartea din dragoste ca pe un semn de lumina.
Brâncusi si-a primit moartea cu o demnitate cereasca în 1957 la vârsta de 81 de
ani. Si-a primit moartea ca pe un semn de lumina în atelierul sau din Paris dupa 53 de ani de exil, însa a murit neâmpacat sufleteste pentru ca poporul român, prin reprezentantii lui din vremea aceea, a refuzat opera lui de sculptura. O opera de arta universala care azi valoreaza zeci de
milioane de dolari. Aceasta este cea mai mare saracie a unui popor si cea mai mare sfidare a memorie, când lipsesc doua elemente fundamentale ale poporului:constiinta si recunoasterea valorilor universale.
Astazi, Coloanele infinite si cele 49 de Pasari Maiastre se înalta asemenea unor pulsatii de bioluminiscenta creatoare spre adâncurile
cerului si le deschid spre iluminarea finala, spre a pasi pe un nou drum în universalitate. “Cu aceasta forma eu as putea sa misc universul”, spunea Brâncusi despre Coloana infinita, Începutul lumii si Pasarea în Spatiu umplând Bolta Cerului.
Când se misca universul, dupa linia continua a cerului, Coloanele fara sfârsit cânta un cântec de apriga
Slava, tot asa cu mai înainte flautele sacre declarau dragostea eterna si întoarcerea sufletelor nemurilor de femei din cer. Pentru un neam
de femei Coloanele nesfârsite coboara din cer, pentru un alt neam Coloanele ies din pamânt, iar pentru un alt neam Coloanele Luminoase cânta, plâng, striga, danseaza sau vorbesc într-o limba a raiului în care popoarele îsi
adapostesc fiinta de milenii. Coloanele dau putere popoarelor, pentru ca ele exista pe pamânt si în cer din vremuri imemoriale. Cele sacre sunt
ascunse în pesteri adânci, caci la vederea lor femeile sunt vrednice sa moara ascultând sunetele lor sacre. Demult, aceste Coloane sacre erau
detinute doar de femei, Soarele este cel care, din gelozie, a furat Coloanele sacre ale femeilor si le-a dat puterea barbatilor sa conduca ei lumea.Acum e timpul Coloanelor sa se întoarca la femei si sa faca cu puterea lor ce vor, sa conduca ele lumea, iar barbatii sa treaca în planul secund. Acum Coloanele nesfârsite au devenit lanturi universale de femei care au nascut una din cealalta acelasi copil: un copil cu o
Dubla-Fata , divina si umana, una de soare, iar cealalta de Luna întoarsa mereu spre o Simpla Coloana a Soarelui de Vis.

“Când nu mai suntem copii, suntem deja morti”, spunea Brâncusi. Marii artisti care iubesc fara masura lumea aceasta nu sunt altceva decât niste copii al Artei-transformarii în Jocul Mintii lui Dumnezeu. Si nu fac altceva decât o arta care odihneste si vindeca prin bucurie deplina. Caci aceasta este adevarata arta din familia sacrului. A fi un mare artist nu înseamna a practica pur si simplu o arta, ca proces ritual sau ca meditatie
artistica, fie pe calea ritului, fie pe calea intelectualismului. Toate acestea sunt inutile pâna nu obtii experienta revelatoare directa a ceea ce cauti, adica a ceea ce sti deja, pentru ca deja esti acel lucru pana la iluminarea finala. Tot ceea ce poate sa obtina un mare artist prin arta sa este o permutare continua de elemente ale unei matrice primordiale.. Pentru ca tot ce se leaga pe pamânt este legat si în cer
prin Legea universului.

In ceea ce ma priveste, spre deosebire de Brâncusi, care nu opera cu goluri, eu operez cu goluri si plinuri echivalente. Exista în sculptura mea monumentala o influienta a marelui sculptor englez Henry Moore. Brâncusi spunea ca golurile nasc umbre, si era urmarit de aceste umbre. Golurile din sculpturile lui Henry Moore n-au nascut umbre, ci doar viziuni spre gaurile negre, spre alte lumi paralele, spre alte energii, au fost ca niste ferestre.
Influientat de acesti doi mari titani ai artei, am început sa operez cu goluri si plinuri echivalente, conform teoriei potrivit caruia un gol absolut si un plin absolut sunt echivalente în succesiune ritmica pe Coloana. Asa cum muzica cerului se naste din goluri si plinuri, din pesteri, din munti si din vai adânci, tot asa si Coloanele infinite se nasc din îmbinarea golurilor si plinurilor echivalente , înlantuite de elemente ale unei matrice primordiale. Prin aceasta eu îl contrazic pe Brâncusi , caci maestrul nu poate fi imitat, ci doar contrazis. Eu ma ridic împotriva formei închise si deschid Coloana maestrului, respectând aceiasi faimoasa proportie de 2:4:8, pe care a folosit-o si Brâncusi pentru Coloana. Astfel, prin deschiderea romburilor lipite din Colana infinita, descopar în romboidul închis sageata magica de aur al lui Abaris si arma lui Apollon Hyperboreeanul, reprezentata de mine în sculptura Geneza în trei variante. Atrag atentia acum acelor artisti cautatori de forme noi ca nimeni n-ar
trebui sa deschida o forma, decât numai atunci cand a primit revelatia acelui spatiu curbat care poate fi legat de forma deschisa.

“Sculptura ar trebui sa înceapa doar acolo unde sfârseste materia. Numai acolo spiritul poate taia în materie, masura propriei fiinte”. Aceasta
învatatura a maestrului Brâncusi mi-a fost de mare folos în cautarile mele de început. Eu însumi am desenat multa vreme numai pe oua pâna ce am descoperit un anumit desen de tip “mandala” dupa care mi-am permis sa deschid romburile lipite din Coloana infinita, sau sa deschid aceasta mirifica forma a oului, libera de orice gravitatie pamânteasca, care pentru Brâncusi însemna Începutul Lumii.

La fel ca Brâncusi , la realizarea Coloanelor mele am avut de luptat cu trei mari probleme:
1.Trebuia sa strapung materia cu taietura dreapta si sa o eliberez de balast, ramânând din ea doar acel spirit lucitor si subtil ce înalta Coloana
în ascensiune infinita. Acest prim proces de creatie s-a petrecut mai întâi ascultând în mare taina sunetul lemnului de stejar batrân, de
salcâm, de nuc si de cires, caci aceste lemne sunt sacre si sunt purtatoare de o radiatie mitogenetica, pe care eu am numit-o lemnyoactivitatea. Aceste lemne sacre sunt purtatoare de soapte divinitorii si de sunete sacre care se transmit prin fibrele lemnului numai acelor mesteri care stiu sa le asculte.
2. Trebuia apoi sa fac sa fuzioneze în acelasi timp spiritul eliberat din materie cu noua forma de Coloana creata dupa eliberare. Aceasta legatura am realizat-o, asa cum am mai spus, prin dezlipirea conurilor din Coloana infinita si apoi prin unirea golurilor si plinurilor echivalente în
succesiune ritmica din care a rezultat Coloana Soarelui de Vis.
3. Trebuia în sfârsit sa dau un sens spiritului eliberat din materie prin noua forma de Coloana creata. Este vorba de spiritul unui Înger, înteles ca libertate înlantuita fara efort. Caci la urma urmei libertatea este si ea o forma de înger în expansiune infinita, cum de altfel si continutul acestei forme de înger este însasi libertatea noasta. Existam atâta timp cât suntem oameni liberi, îngeri sau demoni. De acea calitatea existentei este
determinata de forma libertatii acestor entitati spirituale. Aceasta a treia problema a fost cea mai grea, întru-cât a obtine libertatea înlantuita
fara efort într-o noua forma de Coloana a Îngerilor Melancoliei, înteleasa ca materie primordiala a creatiei ce se perpetueaza prin ADN-ul codului nostru genetic, echivaleaza cu a obtine zborul prin înfrângerea apasarii gravitationale. Înseamna în ultima instanta a obtine zenitul umanitatii. Adica, Victoria Sufletului Viu asupra nevointei de a fi a naturii, la confluienta dintre plasma solara si magnetismul terestru. Sufletul viu fiind parte din Sufletul lui Dumnezeu. Astfel, Coloanele infinite fac medierea energetica între cer si pamânt, între spatiul sublunar si spatiul supralunar, între oameni si zei, între îngeri si demoni, si nu în ultimul rând între piramide si alte obeliscuri existente în lume.

România si întreaga lume va pasi pe un alt drum daca va mai avea înca un obelisc construit în varianta brâncusiana. Eu propun opt Coloane asamblate la aceasta Stea arzatoare cu opt raze la care lucrez acum. Dar, mai mult, am aflat de curând ca de fapt aceasta Stea asamblata la opt Coloane ar putea deveni un generator octagonal de energie solara, BEMF, adica de unificare cuantica a energiilor biologice, electrice,
magnetice si fotonice, foarte benefica pentru celula vie. Acest generator de energie solara , construit din 8-16-32- 64 “coloane cuantice” si asamblate la aceasta Stea care se multiplica în expansiune înfinita, ar putea deveni azi o constructie monumentala hipersferica, transcedentala, insensibila la razboiul informational sau atomic. Este, daca vreti, Sarpele înfocat de arama al lui Moise ( Numeri, 21; 8, 9) sau Scaldatoarea Betseda (Ioan, 5; 2, 3, 4.), sau Izvorul Tamaduirii pe care vreau sa-l construiesc la Manastirea Sâmbata de Sus, sau Fântâna Mercuriala unde regele si regina se unesc în Sfânta Treime, în spirit, suflet si trup. Cu adevarat va spun ca îngerii din Coloanele mele sunt acum responsabili de razele corpului nostru, de miscarea pamântului în jurul soarelui, si de cel de-al doilea Soare Urias ce vine spre noi din adâncimile cerului cu
caldura, lumina si energia lui iradianta. Pentru ca razele corpului nostru luminos cresc odata cu spatiul curbat care sta între noi si un alt corp luminos, Luna sau Soarele sau o alta fiinta lumnioasa
Dar de ce cresc nu stim, numai Dumnezeu stie.

Arta este felul lui Dumnezeu de a se descoperii omului în Jocul Mintii lui cu cerul si cu
oamenii.Iar modalitatea în care facem arta este chiar felul în care Dumnezeu e cu noi. Dumnezeu se întalneste cu omul în sfera
creativitatii anticipate a viitorului prin Duhul Sfant. Deviza mea în Arta-transformarii este: da arta înalta si ia duh, care este echivalent cu da sânge proaspat si ia duh. Pentru ca sângele e sediul sufletului, iar Sfântul Duh e întâlnirea dintre om si Dumnezeu.

În încheiere vreau sa va marturisesc cum s-a petrecut cea mai misterioasa întalnire cu Brâncusi în primavara lui 1992 pe data de 16
martie, dimineata, pe malul Muresului în Arad, la 35 de ani de la trecerea în eternitate a maestrului, când am fotografiat atunci, pe o ploaie
marunta, cele cinci pozitii alb-negru ale Coloanei Prizonierelor Neantului Divin din stejar , aflata chiar din luna aceea în colectie particulara în Padova - Italia.
Atunci , în primavera aceea sacra, am avut o revelatie mistica, o vedenie interioara a Coloanei nesfarsite, ce mi-a marcat definitiv destinul. A fost o întâlnire revelatoare în care am trait o dedublare, o dubla devenire, în timp ce fotografiam Coloana. A fost o experienta
întreita pe care o traiesc pana în clipa de azi.
Azi, la 126 de ani de la nasterea maestrului si la 50 de ani de la trecerea în eternitate prin Coloana înfinita în memoria pulberei stelare pentru
as regasi acolo Începutul Lumii, pot sa spun ca Brâncusi a rasturnat placa turnanta a modernitatii. Modernitate care, asa cum se stie, a ramas pana azi un proiect neterminat, tocmai pentru ca s-a pornit pe o cale gresita în arta de la proiect la obiect si nu de la obiect la proiect. Adica, mai exact spus, s-a pornit de la proiectul de destramare a formei la obiectul-semn-arbitrar, si nu de la obiectul-simbol-consacrat la proiectul
umanitatii creatoare, asa cum ar fi trebuit sa se întample pe cale naturala. De aceea tot ce e artificial în om genereaza razboi: razboi cu tine însuti si în final razboi cu toata lumea. A fost misiunea speciala a lui Brâncusi sa parcurga calea dreapta în arta moderna de la obiectul-simbol la proiectul umanitatii creatoare si sa curate drumul formelor de toate mortaciunile si obscenitatile artei moderne. Brâncusi este primul Înger de
lumina care a ridicat singur Lespedea de pe mormântul umanitatii creatoare.

Ne ramâne noua, marilor artisti de pretutindeni care iubesc fara masura lumea aceasta, sa ridicam tot mai sus Marea Lespede care apasa tot mai greu peste umanitatea noastra politica, economica, culturala si nu în ultimul rând ecologica. Natura umana îsi
ascunde esenta în latura ei divina pe care o ofera dominarii tehnice exercitate de om. În ziua în care tehnica va domina omul, natura se va
elibera de esenta divina prin “trei miscari unite într-una singura” din care va apare unda de rezonanta holografica dintre plasma solara si magnetismul terestru. În acest moment am intrat deja în marele conflict dintre misarea structuralista si miscarea ecologista, dintre matura si atom. Esenta naturii se afla mai degraba în matura decât în atom. Ecologistii ne vor bate cu mature, nu mai au nevoie de arme. Din fericire, chiar daca razboiul dintre matura si atom continua de 62 de ani, victoria va fi pâna la urma de partea artistilor care fac o arta din familia
sacrului.

sculptor Constantin Milea Sandu
Brasov, 2 martie 2007 – 19 februarie 2008

Sursa: www.it-si-ro.com