it-si-ro.com Situatia artei în România asediata de comunistiSa ne cunoastem scriitorii în 20 de rânduri! Azi, Marin Preda

Drd. Diana Pavel - Cassese

În România, comuniştii s-au instalat la putere imediat după ce, la 30 decembrie 1947, l-au obligat pe regele Mihai să abdice. Într-o primă etapă a regimului comunist, cea stalinistă sau a „dictaturii proletariatului”, sloganul călăuzitor al luptei de clasă a legitimat scoaterea din circuitul cultural a tuturor operelor trecutului care păreau să favorizeze ideologia burgheză, indiferent de valoarea acestora. Teoreticienii cu sistem, asemenea scriitorilor, au fost izolaţi, puşi sub interdicţia de a mai publica sau forţaţi ori ademeniţi la jalnice compromisuri, spre a fi înregimentaţi noii puteri. Campanii de presă virulente, orchestrate de la centru, aveau menirea de a descuraja orice tentativă de exercitare a libertăţii de expresie şi de opinie. Noul canon oficial instaurat dădea literaturii o funcţie strict utilitară, propagandistică. Figurile veleitare şi obediente erau încununate cu glorii prefabricate. Foarte puţine opere au putut scăpa nemutilate de mecanismele cenzurii şi ale dirijismului partinic. Romancierii au făcut concesii.
Marin Preda s-a născut în 5 august 1922, la Siliştea-Gumeşti, judeţul Teleorman şi a fost director al celei mai mari edituri din timpul comunismului, Cartea românească. A debutat în 1942 cu schiţa Pârlitu, în foiletonul "Popasuri", adaosul literar al ziarului "Timpul". Debutul editorial a avut loc şase ani mai târziu, în 1948, cu volumul de nuvele Întâlnirea din pământuri. Acest volum prefigura capodopera de mai târziu, romanul Moromeţii (vol I: 1955, vol II: 1967), eroul povestirii O adunare liniştită, Paţanghel, nefiind decât un Ilie Moromete in nuce. Marin Preda a recurs şi el la compromisuri ruşinoase scriind nuvelele Ana Roşculeţ, 1949, Îndrăzneala, Ferestre întunecate şi Desfăşurarea, 1952. Între 1950 şi 1960 (acestei perioade i s-a mai spus „obsedantul deceniu” proletcultist) au fost tipărite numai scrierile „pe linie” şi romanele realist-socialiste care respectau schema maniheistă (pozitiv-negativ) impusă de comunişti: operele literare trebuiau să propună cel puţin un erou care să ilustreze binele (şi acesta trebuia să fie neapărat proletarul, activistul de partid sau ţăranul) şi personaje care să sugereze răul (chiaburul, intelectualul decadent). Primul volum din Moromeţii, al lui Preda, reuşeşte să apară, în 1955, pentru că avea structura agreată de Centru: Tudor Bălosu era chiaburul, ţăranul defavorizat, Ţugurlan – ţăranul bun dar sărac (în această primă ediţie ocupă o amplă partitură; va fi mult diminuat în ediţia a II-a a primului volum, cea revizuită, din 1964) şi Ilie Moromete – ţăranul mediu. Rămâne şi astăzi mirarea cum de s-a strecurat atenţiei cenzorilor acest ultim protagonist destul de suspect: de o mare mobilitate interioară şi libertate intelectuală, ezitant, fire de artist; tipul ţăranului contemplativ şi al omului „sucit” (cum s-a afirmat), om original, negândind aidoma consătenilor ce se strângeau în Poiana fierarului Iocan. Ilie Moromete putea trece cu uşurinţă de o parte sau cealaltă. Confesiuni literare avem în aproape toate operele sale, Risipitorii (1962), Intrusul (1968), Marele singuratic (1972), Delirul, (1975), Imposibila întoarcere (1971), dar, cu precădere, în autobiografia intitulată Viaţa ca o pradă (1977). Ultimul său roman, Cel mai iubit dintre pământeni, 1980, poate fi considerat cântecul de lebădă al scriitorului, Marin Preda murind pe 16 mai 1980, la Mogoşoaia, în condiţii misterioase (se vehiculează ideea că a fost ucis de comunişti.

a fost apreciat de Emil Manu, în Generaţia literară a războiului, 2000, drept un ”preludiu al Moromeţilor”, p.212

Marin Preda a inventat în literatura română tipul acesta al ţăranului „sucit”, reluat în nuvelele lui Ştefan Bănulescu dar şi de alţii (Fănuş Neagu, D. R. Popescu – romanul F etc).

Cultura

Să ne cunoaştem scriitorii în 20 de rânduri!

Azi, Marin Preda

Comunitatea românilor din Roma