Paftalele lui Petru Rareş şi sceptrul lui Ştefan cel Mare, găsite în munţii Neamţului

Munţii Neamţului ascund taine pe cât de uluitoare, pe atât de greu de elucidat. Printre acestea din urmă se numără paftalele lui Petru Rareş şi sceptrul voievodal al marelui domnitor Ştefan cel Mare. Profesorul şi istoricul Dumitru Ioniţă şi-a concentrat aria cercetărilor în zona aşezării sale de baştină, aflată la poalele masivului Ceahlău. Într-unul din siturile arheologice, pe care le-a deschis în vecinătatea localităţii Petru Vodă, el a avut surpriza să găsească mai multe obiecte vechi de circa 500 de ani, printre care vârfuri de săgeţi, lame de săbii, nasturi de plumb şi harnaşamente pentru cai, lucruri de provenienţă ostăşească ce arătau clar că aici se derulaseră, la mijlocul mileniului trecut, aprige încleştări militare. Surpriza cea mare avea să vină însă în momentul în care o banală alunecare de teren, produsă pe neaşteptate în perioada cercetărilor, a scos la iveală două paftale din bronz cândva aurit, purtând capul de bour ca  stemă de atunci a Moldovei, precum şi inscripţii în limba slavonă veche. Respectivele inscripţii, odată descifrate, aveau să dezvăluie un fapt uluitor: acela că paftalele descoperite aparţinuseră însuşi domnitorului moldovean Petru Rareş. „După cum se ştie, Petru Rareş a avut două perioade de domnie, una între anii 1527 şi 1538, iar cealaltă cuprinsă între 1541 şi 1546. În prima din cele două perioade, domnitorul a primit poruncă de la sultanul turc să ajute la eliberarea lui Aloisio Gritti, un aventurier italian pe care înalta poartă otomană l-a trimis să facă ordine în Transilvania, şi pe care voievodul transilvănean Ştefan Mailat, împreună cu nobilimea, l-au fugărit şi l-au silit în cele din urmă să se închidă în cetatea de la  Mediaş. În loc să se conformeze poruncii sultanului, Petru Rareş l-a dat pe italian pe mâna transilvănenilor, care l-au şi decapitat. Acest lucru a stârnit mânia turcilor, care au declanşat o campanie militară în Moldova, în septembrie 1538. Petru Rareş a fost nevoit să părăsească tronul de domnie şi să se refugieze în Transilvania, prin pasul Tulgheş, aflat în partea nordică a masivului Ceahlău. Probabil că aici a fost ajuns din urmă de oştile turceşti şi, în încleştarea bătăliei, şi-a pierdut paftalele pe care acum le-am descoperit”, a spus profesorul Dumitru Ioniţă. Ştefan cel Mare şi-a lăsat sceptrul de domnie la poalele Ceahlăului

Tot în vecinătatea localităţii nemţene Petru Vodă, istoricul Ioniţă a avut surpriza să mai găsească un obiect, a cărui unicitate îi conferă o valoare realmente inestimabilă. În punctul arheologic denumit „La Melinteni”, el a găsit un sceptru voievodal, sub forma unui buzdugan cu o greutate de 1,2 kilograme şi cu un diametru de 4,2 centimetri. Pe partea lui superioară, respectivul buzdugan poartă stema Moldovei -capul de bour- şi un text inscripţionat în slavonă: „Io, Stefan voevod, o gospodar zemli moldavskoi” (Io, Ştefan voievod, domn al Ţării Moldovei). Aşa cum avea să se dovedească ulterior, obiectul fusese folosit de însuşi domnitorul Ştefan cel Mare, drept sceptru voievodal ceremonial. În opinia celui care l-a descoperit, profesorul Dumitru Ioniţă, sceptrul nu a fost pierdut în munţii Neamţului de voievodul Ştefan, ci de fiul său său, Petru Rareş, în timpul refugierii sale în Transilvania, pomenită anterior. „Când a fost silit de turci să fugă în ţara transilvană, Petru Rareş a luat cu el şi obiectele de valoare care aparţinuseră strămoşilor săi, mai ales pe cele ale strălucitului său tată Ştefan cel Mare. În luptele cu turcii, pe care le-a avut în pasul Tulgheş, pe Valea Largului, el a beneficiat de sprijinul şi protecţia călugărilor din zonă. Cercetările pe care le-am făcut mă îndreptăţesc să afirm că Petru Rareş, prins în luptele cu oştile turceşti, a lăsat acelor călugări, spre păstrare, sceptrul domnitorului Ştefan cel Mare, pentru ca acesta să nu cadă în mâini păgâne”, a opinat istoricul nemţean.
Dumitru Ioniţă este doctor în istorie, filosofie şi drept internaţional, titluri pe care le-a obţinut magna cum laudae. Locuieşte în localitatea nemţeană Farcaşa şi activează ca profesor de ştiinţe socio-umane, la liceul din Borca.
Ciprian Predescu

Gardianul